Ma gandeam acum cateva minute la faptul ca, de cand am schimbat skin-ul blogului, nu mai am acele fotografii cu mine pe care le aveam in partea superioara a ferestrei la skin-ul vechi. Evident, am avut si un motiv sa renunt la ele (imi place mult cum arata pixul asta la noul skin)… dar totusi, fara poze parca e naspa, imi placea inainte, lumea care intra avea un sentiment de apropiere, te vedea, stia cum arata idiotul foarte amuzant din spatele tastelor… e o chestie de apropiere si deschidere fata de cititori, nu ca blogurile anonime.
Si realizand eu asta, am regretat ca nu mai am pe blog poze cu mine… si, evident, am vrut sa pun… si daca ma cunoasteti (daca nu, va zic acum) va prindeti ca nu puneam orice poza.
Ma pregatisem sa pun o poza geniala cu mine: eu, pe la cateva luni, buimac de somn, tinut de mama (si ea foarte ciufulita si bruneta pe vremea aia), intr-o camasuta (eu, nu mama) si in putzulica goala (din nou eu, nu mama, dar as fi cenzurat putzulica). Rad doar cand ma gandesc la poza respectiva… Sincer, sunt persoane care merita din plin sa le-o arat . Si cum ma gandeam eu sa pun fotografia asta, radeam in draci, cu lacrimi si hohote, la fel cum ati fi ras si voi daca vedeati poza.
Dar apoi m-am gandit mai bine. Sunt persoane care se vor si cu sufletul in Rai (nu dau nume, probabil din politete) si care nu ar fi inteles gluma si ar fi incercat sa-i dea o conotatie prin care sa ma atace. Si atunci, ce rost ar fi avut sa ma expun inutil? Asa ca m-am autocenzurat si n-am mai pus fotografia respectiva (geniala, va reamintesc), uite-asa, ca sa n-aiba ei cum sa se ia de putzulica mea. Na, ofticati-va!
