Ploiesti, un oras mort

Umblam ieri, dupa ora 20.00, prin centrul Ploiestiului, oarecum in  drumul meu spre casa. Si cum umblam eu ieri, dupa ora 20.00, prin centrul Ploiestiului, oarecum in  drumul meu spre casa, mi-am pus o intrebare: “Ba, de unde pula mea imi iau eu tigari?”. Stiu, puteam sa cenzurez intrebarea pentru bl0g, dar am zis sa ma citez fidel. Si da, cand n-am tigari, vorbesc singur; presupun ca tine de natura umana, cand esti intr-o situatie tragica, simti nevoia sa-ti deschizi sufletul si sa vorbesti cu cineva. Iar eu, cum umblam singur, dupa ora 20.00, prin centrul Ploiestiului, oarecum in  drumul meu spre casa, nu aveam cu cine sa vorbesc. Asa ca am cautat tigari mai bine de jumatate de ora, pana am ajuns la un magazin undeva langa Coreco-Hale, singurul deschis si care avea tigari. Tot umbland si injurand (probabil din nou din nevoia de a-mi deschide sufletu in situatii de criza) mi-am dat seama ca Ploiestiul e un oras mort dupa lasarea serii. De fapt, ce dracu? E mort si ziua, e mort tot timpul, e bombardat si mort, e macabru de inactiv. Gata, mi-am deschis sufletul destul, important e ca am gasit tigari.